O tăcere de catifea este sofisticată
Ca o cută de ciocolată;
Se înconjoară ca un păianjen cu fire
Ca să descoperi misterul într-o închipuire.
Și atunci din neant prind s-apară
Brocarturi prețioase, candelabre, o vioară,
Arome de crizanteme și vaze chinezești
Și-o pereche de ochi pe care îi iubești?
Luminile toate par că se aprind,
Cu ochii minții plonjezi în vid,
Faci înconjurul încăperii o dată, de două ori,
Va să apară sau va-ntârzîia până în zori?
