La rădăcina lumii
M-am întâlnit cu tine,
În plete-aveai luceferi,
La gât purtai safire,
În palme două stele
Mai albe ca zăpada,
Cu care slobozeai
Ninsori, Șeherazada!
Știai povești o mie
Și una parcă-mi pare,
Unde călcai cu pasul
Pe loc ieșeau izvoare,
Minuni ca ale tale
Mai nimeni că știa,
Din nopți îngândurate
Să facă flori de stea.
Dar într-o zi când nimeni
Nici că s-ar fi gândit
Priviși livada mea
C-un vișin înflorit
Și-n nemișcare-adâncă
Ca timpul fără matcă,
Stătuși în fața porții
Chemând o soartă dreaptă!
Eu stam ascuns privirii
Și gânduri nici c-aveam,
Plecaseră cu toate
De când te cunoșteam,
Sub creanga înflorită
Ca semnul de-ntrebare
Îți căutam destinul,
Cine îmi ești tu oare?
