Un crâmpei de gând aprinde focul din privirea mea,
Repede-mi trece prin minte iarna de pe umbra ta
Şi-atunci umerii mi-i acopăr cu un şal pictat cu noapte
Şi cu clar de lună plină, argintând trifoiurile albe toate,
Şi mă fac una cu noaptea lângă vreascuri de cuvinte,
Le-aprind cu-ndemânare alungând iarna de la tine
Şi-o trimit în vârf de munte lângă bradul născut din gând,
Zic: Hei, Îngere, odihneşte, pe-al umbrei umăr stâng!
21.10.2008
