CAP DE PRIMĂVARĂ

A trecut un car cu anii de la mine pân’ la tine
Ocolind Poiana Stânii, cu cai suri cu foc în vine,
Caru-i plin cu amintiri şi cu vise fără preţuri,
Cine-l mână-are vestiri, hăulind a tinereţuri,

Drumul nu-i e înglodat sau oprit în vreo rovină,
Toată marfa e de dat pe-o copeică cu rugină,
Chiar de n-are-asemănare, muşterii stau pe loc,
Căci au şi ei alte care, care duc al lor noroc.

S-o opri şi dinainte-ţi ca să-ţi ceară preţ să pui,
Cântăreşte dar’ în minte-ţi unde ţi-ai prins doru-n cui,
Iar de inima ţi-o cere, nu mai sta la îndoială,
Dă copeica cu plăcere, nu fă altă târguială.

Şi-atunci anii ăia mulţi s-or orândui-n grădină,
Coborând lin după frunţi, ascunzându-se în tină,
Iar când cap de primăvară dă năvală prin răsaduri,
Înflori-vor până-n seară ghioceii lângă garduri.


22.02.2016

SUB POARTA PIETRUITĂ-N BOLTĂ

DANS ÎN CER

S-au întâlnit pe-o stradă mare,

Lângă intrarea unui han,

El, un războinic cu cătare,

Ea, om de rând, pătruns de-alean.

Sub poarta pietruită–n boltă

Stă ea, cu chipu-ascuns în plete,

În minte-nchipuind o voltă,

Cu spatele la un perete.

Și-atunci  măreața lui statură

O smulse din a ei gândire,

Când se prelinse-o picătură

Pe fața lui, c-o nălucire.

În dreptul inimii își duse

Palmele strânse, înainte,

Și înclinarea ei l-ajunse,

Trecutu-l scutură fierbinte.

Din mers i-ntoarse plecăciunea

Și ea-i răspunse înc-o dată,

Uitând o clipă-amărăciunea,

De parcă-aci era chemată.

Războinicul şi-ntoarse pasul

Şi o privi în ochi pe fată

Căci poate să aștepte masul,

Când forța lui se dă legată.

De va mai sta doar o secundă

Lăsată-n voia minții lui,

O va-mpietri, când ea e undă,

Ce zboară peste visu-oricui.

Și-atunci se-nalță să-i arate

Cu măiestrie al ei dans,

Pe cerul care i-e aproape,

Plutind ușor, fără balans.

Negoțu-și laudă lipscanii,

Războinicul nu se clintește

Și-ar sta aici pe loc cu anii,

Dar ziua asta se sfârșește.

Ar trebui să stea pe-aproape

Ca fata aia prinsă-n zbor

Să se întoarcă într-o noapte

Mânată-aci de al lui dor.

Și dacă da și iarăși vine,

I-o arăta chiar a lui față,

Va face-o-așa cum se cuvine,

Ca să rămână înc-o viață.

AHT

Te-ai rătăcit printre poeme,

La piedica vreunui cuvânt

Și m-ai pierdut pentru o vreme,

Dar printre stihuri tot eu sunt.

Umblași întins dup-o ieșire,

Dar orișiunde-ai fi privit,

Atâtea uși într-o neștire

Se ferecau spre infinit.

Și prins în labirintul minții

Gândiși o cale de scăpare,

O hartă pusă-n palma ființei,

La vremea vârstelor impare,

Pentr-un cuvânt beteag în sens,

Ce-a poticnit a ta simțire,

Pun chezășie-n zori din mers

Floarea purtată de un de mire.

Și-atunci în foaia cu poeme

Îți vei lăsa doar un oftat,

Purtat ca perla-n diademe,

Din scoica unui vis furat.

VOROAVE

Tu, cealaltă jumătate a mea,

Te-ai oprit când mai aveai un pas şi ceva,

Deşi legaserăm atâtea fire

Şi ne cunoşteam din închipuire.

Eu, cealaltă jumătate a ta,

Am stat locului când mai aveai un pas şi ceva,

Ca să ai puterea să înţelegi

Dacă trebuie sau nu să alegi.

Tu şi eu, celelalte jumătăţi din noi,

Am cunoscut dintr-o privire că amândoi

Cu o bucată de hârtie și un creion

Rescriem drumul înspre Kogayon.

POEM ÎNCREMENIT

Flori de gheață nedeschise

Ți-am trimis astăzi în zori,

Ai să le găsești prin vise

Și-ai să simţi al lor fior.

Dacă vrei să le păstrezi,

Știi cum să le-aduni din vise,

Stai o clipă să veghezi

Printre gene flori deschise,

Iar de ți-au fugit din gând

Și-n minte le-ai rătăcit,

La fereastră ai un rând

C-un poem încremenit.

Știu că nimeni pân'acum

Nu ți-a dat o floare rece,

Poate că n-are parfum,

Dar pe iarnă nu se trece...

Și nu este singurea,

Înghețată de vreun ger,

Foc de astru-nchide-n ea:

Altă floare, alt mister!

Gheața dragostei tihnită

Stă la geam ca-ntr-o grădină,

Așteptând înmărmurită,

De-i vei socoti vreo vină.

De n-o vrei, nu-i cale lungă

S-o prefaci în picături,

Deschizi geamul într-o dungă -

Plânge pe la-ncheieturi.

O SPERANȚĂ ÎMPLINITĂ

Anul Nou a trecut pragul
Și-a lăsat să se-ntrevadă
Pentru fiecare suflet -
Un miracol și-o zăpadă!

Pregătiți sănii ușoare
Să v-aducă-ntr-o clipită
Din omătul amintirii
O speranță împlinită!

01.01.2016

DESPRE SOCOTEALĂ

Socoteala este bună, ca să nu îţi întinzi cu obrăznicie peticul la sacul care nu ţi-e potrivit ţie. Altfel spus, este o măsură a bunului simţ.