LA MULȚI ANI!

Să v-aducă anul ce aduce ceasul,
Noroc, sănătate s-aveți la tot pasul,
Bucurii cu carul, drumuri dezlegate,
Gânduri luminoase, meșteșug în toate!

ÎNGERE...

http://iubirepentruingeri.blogspot.ro/2015_04_01_archive.html

În așteptarea unui 385...

Îngere cu ochi de miere
Și cu crini în obrăjori,
Cu-aripioare de zăpadă
Și cu zâmbetul în nori,

Hai să fim din nou prieteni
Pe-o frunză de curcubeu,
Eu să-ți dau puținel verde,
Tu, un pic din raiul tău...

2006

O FELICITARE DE CRĂCIUN

R

E N

B La A

I Mulţi L

V Ani !!!!! 2017 A

E suficient s-o citeşti cu tâlc!

Nu aduce critici unei rime-fulg:

Πn e a d e t u c r e z i ! ! !

B U N I ÎŢI VOR F I A N I I

Ea ninge în gânduri speranţe-zăpezi

De-i privi atent, fără multă grabă,

Iar când rima-fulg ţi-a căzut în palmă,

R â z i când r â n d u r i l e îmi c i t e ş t i!

Am trimis în luna lui D E C E M B R E

R I M E - F U L G I P R I E T E N E Ş T I

U N D E V A ÎN D E P Ă R T A R E

  Bucureşti  

24.12.2016

VERBINESCU

ATLANTIS

Când umbra unui vis îți stă însoțitoare,

Cu ea să faci minuni în a lumii vâltoare,

Înduplec-o cu gândul și lasă-l glăsuit,

Pentru că fără rugă nimic nu s-a clintit.

Un cântec se întoarce de unde a venit,

În tihna neștiută, de nimeni auzit,

De nu l-ar fi urnit la noi să se coboare

Prin a sa inimă, o fire iubitoare.

.................................................................

ÎL VĂD CUM SE APROPIE, MI-E SETE...

Mai multă lume a venit să mă-ntâlnească,

Ca traista cu povești să mi-o golească,

Dar ochii mei îl căutau prin toți și toate,

Nu îl vedeam, dar îl simțeam pe-aproape.

Străinul cu ploaia strânsă în picouri,

Cu mânuirea verbului pitită în carouri,

Ce duce noaptea-n ochi și ceru-n plete,

Îl văd cum mi se-apropie, mi-e sete.

Când cei veniți au ochi doar pentru mine,

Ai mei, străine, te caută pe tine,

Sunt uluit acum cum n-am fost niciodată,

Deci pistolarul nu-i un el, e-o fată...

Cu straiul alb și buzunare pline ochi,

Aș tot privi-o, dar mi-e să n-o deochi,

Iar când ajunge lângă mine, la un pas,

Nu-i văd decât pantofii și n-am glas.

”Sunt Campbell?!”, răspunsul pare tipic,

Se recomandă –”Sunt cea care vă critic!?”,

Dar n-are-n ochi nici vipere, nici ură,

Doar admirație, ia uite ce turnură...

Mă-ncearcă o emoție de început de toamnă,

Cafeaua fără zahăr aș beau-o cu o doamnă,

Aș savura-o-amară, cum face dumneaei,

Scoțând din buzunare un maldăr de idei.

SINCHISEALĂ

Un trandafir mai alb ca spuma mării

Mi-a dăruit străinul cu haine de tăciune,

Nici ochii nu-i vedeam din capul scării,

Pe masă revolverul ședea a-nchinăciune.

Sub borul pălăriei îi intuiam de smoală,

Netemători de umbre, cu toată noaptea-n ei,

Ghiceam o strălucire a minții, solitară,

Cu flăcărui albastre ca daruri de la zei.

Îl dibuiam în suflet, răceală calculată,

Când pentru cei din jur părea un pistolar,

Simțind că vorba lui ca glonțul șuierată

Ducea cu ea lumină, lovind ținta cu har.

Atât a fost atunci, doar cât un punct de nadă,

Ca pentr-o revedere mânată de-un soroc,

Știam c-are să vină cu haine de zăpadă,

În grijă să mă aibă, ca gândul cu noroc.

APA VIE

Între noi zici că-i un punct,

Da’nu-i piatră de-ncercare –

Dacă ai să te apropii

Punctul mic e la izvoare…

Unde sângele luminii

S-a-nsemnat pentru vecie,

Să ne-adune peste vremuri

Să aducem apa vie.

03.08.2014