4/2/15
4/1/15
...
Și dac-ar fi să stai uitând că primăvara dă în floare,
Un punct va tresări mișcând speranțele din Carul Mare,
Sunt toate-acolo adunate, de când e lumea și pământul,
Ca să le-aducă mai aproape, la oiște se-nhamă vântul....
Și dac-ar fi să stai visând că te-ai suit în Carul Mare,
Un punct va sta în neclintire ca primăvara într-o floare,
Sunt toate-acolo lângă tine, tot o lumină și-o lumină,
Doar vântul fuge printre stele și nu cunoaște vreo hodină.
Și dac-ar fi să vii haihui cum trece vântul fără știre,
Un punct ascuns al nimănui se va trezi din adormire,
Sunt toate-acolo-mpreunate - prezent, trecut și viitor,
Și Carul Mare stă pe loc, nu trece niciun călător...
3/31/15
ASCUNS ÎN FLOARE
S-a împlinit sorocul
Să ne-ncercăm norocul,
S-aleagă fiecare
Un dar ascuns în floare.
Dar ca s-ajungi la dar
Aruncă greu-n jar
Și vezi ce ți-a trimis
Un înger într-un vis.
Trei capete de fire
Alese cu simțire,
Să-ți fie drumu-n mână
De-acu-ntr-o săptămână.
Alt cap însingurat,
Din noapte deznodat,
E sfetnic neplătit,
Singurătății schit.
Și unde doi cutează
O cale se scurtează,
Sclipind ca o agată,
O lacrimă curată...
Ca un izvor sărat,
Pe vreme înșirat,
Udând cu harul firii
Mai galben, trandafirii.
Iau daru-ascuns privirii,
Din florile gândirii
Și-l pun să salte-n vers
Minuni în univers.
3/30/15
CREIONUL ÎMI APARȚINE
Motto:
Să te-arăți ca în gerar,
Pun prinsoare că primesc
Iar creionul chinezesc,
Zău, acum încă nu știu,
Să-l pun sus sau să îți scriu?
Vezi, tu, domnul regizor,
Ne-a luat peste picior,
Spectatori în iadul popii,
Căzuți în mijlocul gropii…
Cu bilete, cu creioane,
După care-au tras obloane
Cei care știau ce face
Popa pus la patru ace.
Ce să-ți zic, poate-ai aflat,
După preot ne-am luat
Și-am ieșit iar la lumină,
Drept în raiul fără vină.
Și-am plecat îngândurat,
Eram treaz cu gândul beat,
Ce s-o fi ales de voi,
Oți fi plecat după noi?
3/22/15
DOI
Eu, care n-am venit,
Tu, care n-ai plecat,
Noi tot ne-am întâlnit
În gândul adiat
Prin ramuri înflorite,
Când îmbătat pesemne,
Fugea lăsând ispite
Zefirul după vreme...
Eu, care n-am uitat,
Tu, care ai tăcut,
Noi tot ne-am împăcat
Cu gândul ce-a trecut
Prin ramuri înflorite,
Ca o romanță veche
A zilei însorite,
Cu suflete-pereche...
2/6/15
PRIVEȘTE-ȚI SAREA-N FLORILE TRUDITE
Nu te uita-napoi, vezi-ți de drum -
Îl auzii cum îmi îndeamnă pașii,
De-acum în urmă vor rămâne lașii,
Iar pentru ei poteca e cu scrum.
Nu aștepta răsplata omenească,
În aste zile nimeni n-o primește,
Fii demn și ține datina regește,
Iar ura n-o lăsa să înflorească.
Din lacrimile strânse în căuș
Pe-ascuns, de mila lumii osândite,
Privește-ți sarea-n florile trudite,
Dând drumul unui zbor de pescăruș.
2/3/15
FĂRĂ ZAHĂR!
L-am întâlnit, era primăvară,
Omul cu idei se plimba pe-afară,
Umbrela baston n-o avea la el,
Dintr-un nor ciudat ploua mărunțel.
Cum mergea așa, fără să mă vadă,
O idee mică îi căzu pe stradă,
Agațată strașnic de o tabacheră,
O avea demult, dintr-o altă eră -
Ca să fiu precis - de idee zic,
O avea se zice de la un bunic,
Tabachera aia, cu aur suflată,
Dar din tinerețe, de pe la vreo fată.
Mă oprii, zâmbii și-o luai de jos,
Tabachera, frate, o-ntorsei pe dos,
Dădui să o șterg cu un șervețel,
Unde-o fi ideea, o pierdui nițel?
Na, acu’drăcie,
ce e de făcut?
Omul cu idei parc-a dispărut...
Doar eu stau pe loc cam îngândurat,
Cu o tabacheră, plouă picurat.
Ce să fac cu ea, tabachera – zic,
Omul cu idei, dac-o fi bunic?
S-o dea mai departe dacă și-o dori,
Poate nu, căci poate nu are copii...
Deschid tabachera, știu sunt indiscret,
Caut un indiciu, un ceva concret,
Care să mă facă omul să-l găsesc,
Omul cu idei ... să îl întâlnesc!
Și acolo vere, ochii mei ce văd?
Un fel de scrisoare, un fel de năvod...
”Un pahar de vorbă? Hai, ești invitat,
O cafea amară? Ești cel așteptat!”
Merg tot înainte, dau de cafenea,
Singur la o masă, omul m-aștepta...
Mă așez în față-i, ca de obicei,
Domnul se prezintă:”- Omul cu Idei!”
Subscribe to:
Posts (Atom)
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Zeci de gânduri adunate pe un portativ de flori Mângâind dintr-o măsură struna magicei viori, Răsunară clar în noapte, după cornul unei ...
-
Un pumn de tină vrând să fie mai om ca oamenii de rând S-a dat pe mâna unui faur să-l modeleze din pământ, Apoi a ars în foc și-n pară c...
-
Au hotărât unii să le care unul singur căruța cu păcatele lor. La un moment dat, după ani de trudă, i-a venit și lui rândul să ...






