Treceți la conținutul principal

UN ÎNGER TRIMIS DE MINE




Postări populare de pe acest blog

MAESTRUL DUMITRU LUPU, COMPOZITORUL UNEI SINGURE IUBIRI

Piteştiul anilor 1980 te întâmpina de la intrarea în oraş cu aranjamente florale din salvie şi trandafiri. Am rămas cu nostalgia acestui loc în care contemporanii noştri celebrează simfonia lalelelor, an de an, şi nu pot să nu mă gândesc la Piteşti decât ca la oraşul tuturor florilor din lume. Destinul MAESTRULUI DUMITRU LUPU s-a înălţat din acest orăşel cu un farmec aparte, din care a reţinut freamătul din Trivale, bogăţia coloristică şi parfumul florilor, sublimându-le în armonii muzicale care înnobilează mişcările sufletului şi elevează cu solemnitate sentimentul de dragoste.
MAESTRUL DUMITRU LUPU s-a impus ca o personalitate de nişă, fiind promotorul unui curent muzical aşezat pe un riguros fundament clasic, stilizând motive ale chanson-ului franţuzesc, într-o epocă de vârf a şlagărului. Din Piteşti, bagheta MAESTRULUI DUMITRU LUPU croia în anii 1980-1989 diferenţa specifică faţă muzica Bucureştiului, dând o identitate aparte Piteştiului în circuitul artistic naţional şi consacrând…

...

Și dac-ar fi să stai uitând că primăvara dă în floare, Un punct va tresări mișcând speranțele din Carul Mare, Sunt toate-acolo adunate, de când e lumea și pământul, Ca să le-aducă mai aproape, la oiște se-nhamă vântul....
Și dac-ar fi să stai visând că te-ai suit în Carul Mare, Un punct va sta în neclintire ca primăvara într-o floare, Sunt toate-acolo lângă tine, tot o lumină și-o lumină, Doar vântul fuge printre stele și nu cunoaște vreo hodină.
Și dac-ar fi să vii haihui cum trece vântul fără știre, Un punct ascuns al nimănui se va trezi din adormire, Sunt toate-acolo-mpreunate - prezent, trecut și viitor, Și Carul Mare stă pe loc, nu trece niciun călător...
01.04.2015

PRINTRE NORI DOAR LUNA FLOARE

Motto: ”Legenda spune că există niște forțe puternice în bobocii de bujor care strălucesc în nopțile cu lună plină...”

Noapte-adâncă, noapte mare, Printre nori doar luna floare Scutură lumini și umbre Peste locurile sumbre Sau mângâie știutor Bobocelul de bujor.
Mă aștepti, doar luna știe, Ca s-apar dintr-o câmpie, Să pășesc prin noapte-adâncă Printre florile din luncă, Fără niciun alt ocol, Când de stele-i cerul gol.
Noapte-adâncă, noapte mare, Printre nori doar luna floare Scutură dorinți și vise Unde-s inimile-nchise Sau mângâie știutor Bobocelul de bujor.
În grădină, în mesteacăn, Îți văd dorul prins în treacăt Că se ține-n așteptare Cât o fi noaptea de mare, Dacă somnul te-o-ncerca Să îți intru-n vis cumva...
Noapte-adâncă, noapte mare, Printre nori doar luna floare Scutură minuni și leacuri, An de an, de-atâtea veacuri, Sau mângâie știutor Bobocelul de bujor.
Iată-mă că-ți dau de știre Cât de-albastră-i a mea fire, Că în buzunare-am stele Culese de prin vâlcele, Iar în ochii mei cei bruni, O pădure de aluni.